Atomixul la Sandvika Storsenter

Sandvika Storsenter e un fel de mall - de fapt e un mall gigantic (norvegienii nu prea au chestii din astea dat fiind faptul ca nu cumpara din propria tara datorita pretului piperat). Noua ne place mall-ul asta pentru ca are cosuri de cumparaturi cu masinute - din cele in care copiii stau in masinuta si adultii imping caruciorul fara sa alerge bezmetici dupa piciul plin de energie si curiozitate. Deci ne place :D.
Intr-una din dupa-amiezele saptamanii tocmai incheiate aveam de cumparat ceva si bineinteles a urmat intrebarea unde sa ne ducem - sa fie aproape si sa aiba distractie pentru Atomix. Masinutele fiind salvarea noastra cand vine vorba de umblat prin magazine, ne-am dus la Sandvika.
Dupa ce ne-am "improprietarit" cu o masinuta si ne-am facut turul de "onoare" (adica ne-am plimbat fara rost vreun sfert de ora ca sa isi faca Atomixul incalzirea - dat din volan, claxonat, coborat si urcat in masinuta de un milion de ori) si am reusit sa cumparam obiectul pentru care venisem am avut nefericita inspiratie sa zic sa luam o paine. Astfel Atomixul si-a amintit de o problema majora pentru el: foamea. Asa ca a coborat din vehicolul de mare clasa si stil si a inceput sa strige "spis, spis" (no: å spise - a manca).
Cand am intrat in magazinul cu alimente, Atomixul a uitat complet de masinuta si a ochit foarte prompt o bagheta; s-a dus la raft, a luat-o si a incercat sa muste din ea. In consecinta a trebuit sa luam bagheta. Dupa ce am platit s-a "improprietarit" cu bagheta si s-a plimbat fara grija cu o bucata intr-o mana si restul in cealalta. Pana am plecat a reusit sa ingurgiteze jumatate din ea.
Am ajuns acasa linistiti si satui - cel putin unul dintre noi.